Marea nepasarii

era mult prea
soare
ca să vii cu toata umbra
unei tone de nimic
pentru ca da, atâta ai
nimic și ceva in minus

haide să fim serioși
ultima dată refuzul
tipei cu ochii mari
cât speranțele unei vieți mai bune
te-au cam dat peste cap

și vii acum tot în colțul uscat
al blocului de pe strada ,,Celor doi”
ca să imi zici ce?
că sufletul tău
e secat de iubire precum sunt sticlele
de bautură într-o noapte de dor

haide să fim serioși
chiar crezi că mai sunt aici să te ascult
sufletul meu dansează undeva
într-o mare de nepăsare
defapt stai!
eu singură mi-am construit marea
din toate nepăsarile pe care
ti le-am oferit

vrei sa o vezi?
are culoarea ochilor mei
in lumina soarelui de august
ai zice chiar
că e marea de foc
dar dragule toți știm
că in viața mea focul nu face rau nimănui
deci hai să zicem că
marea nu e chiar focul iadului
ci mai mult focul ultimei
lumânări parfumate