Dezagregare

Câtă frunză, câtă iarbă, oamenii
-mă rog, ce-a mai rămas din ei și din păcatele lor-
trec de speranță
și bat mereu la același Caron

luntrea lui s-a plictisit atât de tare
de morți și de morțilr umerilor morților
încât a început să se descompună
Caron însuși se reduce
la dimensiunile sufletelor pe care le cară
limită pentru n tinzând la infinit
dintr-o fracție subunitară în funcție de n
      limită rezolvată simplu după formulele lui Stalin, Lenin, Pol Pot, Nguema plus alți plicticoși frumoși ai vieților noastre și a lanțului legat de ei

se dezintegrează în apa Acheronului
aruncându-se într-o beatitudine nebănuită știind
că zeii nu l-au programat pentru autorațiune
de când l-a traversat pe Descartes numai la asta s-a gândit
CE FRUMOS că acum
oamenii nu vor mai putea intra în I n f e r n

până și zeii sunt programați cu funcția 404