băteam covoare în spatele blocului,
într-o după-masă,
și mi-am dat seama că
în franjurii mei
nu mai este
praf.
udam plante pe coridor,
într-o dimineață,
și am realizat că
în mine
nu mai sunt
flori.
scriam versuri pe un scaun rupt,
azi-noapte,
și am constatat că
din mine
s-a terminat toată
cerneala.
îmi ștergeam ochelarii în spatele oglinzii,
în februarie,
și am văzut că
ceața s-a adunat
pe pupilele mele.
stăteam cu capul în jos la munte,
poimâine,
și am simțit că
am căzut
din mine. |
|