procesul

un ocean de oameni mi se infățișează-n fața ochilor
în vise tulburate din seri fără speranță
o sală de tribunal vestejită și mucegăită
îi adăpostește pe toți.
cine sunt aceștia, oi știi în viața trează
dar acum
siluete negre fără nume
mie-mi par.
cu ce ocazie s-au adunat? mă întreb
și aceștia râd în hohote;
sau stau serioși precum
pietre neclintite pe râul existenței mele.
sunt acuzatul ce stârnește comicul
confuzia și compătimirea
himerelor ce doresc să-mi ghideze viața.