Menire

Se aud clopote de funerarii,
Undeva în depărtări.
Vântul sufla dulci litanii,
Ale morții jurământ.
Sub pretextul morții
În mormânt stă cineva.
Sufletul își caută menirea pe pământ.
Mă întreb unde-o va afla?

Asta fac și eu acum.
Caut speranțe goale pe jos,
Prin apă, foc, aer și pământ.
Dezamăgit eu m-am întors
În acel sacru mormânt,
Cum și toți o fac odată.

Poate asta e menirea mea?
Mă nasc, trăiesc și mor.
Dar a celorlalți care este?
Alți mor pe mări, în aer, sau pe creste
Dar eu, eu am murit de dor.