Monolog despre stația de autobuz

conversația noastră se limitează la un joc în care amândoi avem aspirații de regi şi suntem
de fapt
mai lipsiți de importanță decât pionii de pe mariginea tablei.

conversația noastră e la fel de lipsită de esență ca şi primul instastory la care mi-ai răspuns.

conversația noastră mă trimite să caut un dicționar pentru emoji-uri
fiindcă eu am emoții de obicei si tu... da... tu ai emoji-uri.

să-ți vorbesc e la fel de palpitant ca o călătorie cu afurisitul ăla de autobuz 13 pe care nu mai suport să-l văd prin oraş.

dar când beau o sticlă de vin de una singură parcă aş conversa fără cuvinte şi aş scrie poezie cu emoji-uri
şi poate chiar aş mai urca o dată în autobuzul ăla dacă aş şti că mă aştepți în stație.