Suflet orb

Focul inimii plăpânde pe loc l-ai reaprins,
Asemeni unei lumânări ce arde neîncetat,
Și-n ciuda lacrimilor amare, ce nu demult l-au stins,
Îți spun acum,iubire,
Zâmbetul tău perfid,
Îndată m-a luminat.

O,tu,dulce uitare!
Mi-ai abandonat gândurile în abis,
Și știu că nu e cale de întoarcere,
Nu va putea niciodată să fie,
Așa cum mi-ai promis.
Au căzut în negura durerii profunde,
Și-n tăcere-și continuă frământarea nesfârșită,
Strigând ușor, cu voci tremurânde,
"Ai fost și vei fi...a mea veșnică iubită"

Parfumul tău de-odinioară,
Ce se contopea cu simțul meu,
S-a împrăștiat în aer, în mulțime,
Privirea rătăcită,de azi, nu mă mai caută pe mine,
Atingerea ta caldă, surâsul meu ascuns,
Se pierd în fumul aspru de tutun,
Confuzia dispare, suferința a pătruns,
Fericirea ce chipul tău mi-o aducea,acum s-a dus.
Sufletul tău e mort,al meu încă tace,
Sperând în adâncul lui,
Dar știe,
Că tu nu te vei întoarce.

O,tu,suflet orb!
Nu ești capabil să observi,
Regretul așternut sub masca mea de aramă,
Minciunile și jocul nostru au luat sfârșit,
Vei putea înțelege vreodată,
Cât de mult m-ai rănit?