Londinium

Când iarna mă acoperea cu plapuma
Tu zburai ca un curcubeu prin ochiul lui Lud și dezghețai Tamisa
Credeam că simt vibrațiile magnetice ale inimii cum ni se sincronizează
Dar aripile tale mă îndepărtau prea mult

Mirosul de bere traversa leagăne și topogane
Și metroul țipa să ne apropiem
Scaunul tău era prins de "legea lui Murphy"
Ai rămas atât de departe în același metrou

Eu sunt la 2, tu la 5
Dar parcă eu sunt la 5 și tu în metrou
Ai uitat când am rămas singuri pe hol?
Mergeam amândoi la parter și nu știam care să apese pe 0
Așa că ne-am aplecat amândoi deodată după 10 secunde de tăcere

Când primăvara mă încălzeam la soare
Tu ai plecat