De-ar fi vărsat câte-un pahar,
Spre un memoriam,
S-ar face cioburi palate,
Și s-ar smulge jertfindu-se,
Pentru un ram de binecuvântare,
Configurații și saturări impuse,
Ce-mi impun,
În grație,
Principii de-alchimie,
Rație.
De s-ar vărsa materie umană,
Un bulgăre de humă, s-ar preschimba
În vamă spre divin.
Vin iar din vid în van profan,
Și iar alerg alert,
Dar lin...
Spre frenezia ta,spre verosimil
Și, aș dori ca în final,
Un pahar să stea stabil. |
|