nenumărate secunde, nenumărate frunze, nenumărate lacrimi ale cerului
s-au depus peste trupul fără formă al suferinței noastre intangibile,
ce crește cu câte un centimentru
în fiecare după-amiază.
l-au sfărâmat războaiele infinite dintre mine și mine,
dintre mine și tine,
dintre noi și voi,
dintre sufletul meu și sufletul tău,
dintre gândurile mele și celelalte gânduri ale mele,
ce iau formă cu fiecare bătaie accelerată a inimii.
îl înghite pământul cu totul,
ne înghite pământul suferința mistuitoare
pe care am îndurat-o atâtea generații.
ne naștem din nou
mai liberi. |
|