***

Când sunt neliniștită mă gândesc la tine
cu gura ușor întredeschisă
cu pielea coapselor fierbinte
perna pe care o strâng cu imaginație
în fiecare seară nu are genunchi
pe care sa-i potolesc atunci
când nu sunt eu cea care tresare
mă mușcă dimineața cu dinții-nasturi
urmele de cearceaf de pe picioarele mele
miros a permanență chiar dacă
obiectul pufos nu e niciodată
doar un obiect pufos e mai mult
respirația măruntă pe care o calc
cu partea moale a timpanului
cea care are simțuri anorganice și
care mă învăluie ca palma ta căutând
șina în formă de semnul întrebării
a șoldului meu nicicând mai ferit
de vreo posibilă osteoartrită precoce
sunt încă acolo cum ziua
nu poate fi decât lângă răsărit
o proiecție liniștită a subconștientului
surprins în cel mai neobosit somn
alarma ta încă mă întreabă if I wanna
if I wanna be happy de parcă pândește chicotind
să-i răspund că n-am mai fost altcândva
free from pain free from scars ca acum
când scriu cu spatele lipit de faianță
și aștept să mă trezesc în dormitorul tău
pe care îl visasem cu o săptămână înainte
ca fiind de fapt camera mea dintr-un alt bloc.