Suflet în doliu
Îmi este atât de frig,
Sufletul mi-i așa rece şi-mi șoptește
Chinul sufletului greu să înving...
Dar e prea târziu, suflul mă părăsește...

Canalul e plin de cristale roșii, reci...
Precum seringa-n vene cu apă rece.
Parcă am fi drogați şi seci...
Dar avem un suflet ce păzește!

Sunt într-o continuă asfixie,
Între triştii și palizii pereți.
Ca într-o mare de sicrie,
Totul pare cuprins între oglinzi reci.

Oglindă oglinjoară,
Soarta mea e cea de moarte?
Cine cântă la vioară?
De ce mi-e sufletul așa departe?

Pic în gol, în vid, în gol
Simțind un dor asurzitor...
Oricum, ei așteaptă-n pustiul hol,
Până când sufletu-mi va fi dat lor...

Dar nu mai pot, am obosit,
Cu sufletu-mi atât de înjosit
Uitat în aşternutul scris
Încât aș vrea să plec în lumea mea de vis...

Mai am un suflet de pierdut, în doliu,
Iluzii au fost toate și deșarte...
Ce mi-a rămas? Doar un orgoliu
Ce o să treacă în eterna libertate.

Acum, în așternut îmi e sfârșitul...
Cu greu mi-am ispășit aievea
Tot chinul și tot dorul ...
În așternut, am depășit...

10 Jan - 17:48

Id: 378
 
118 vizualizari