gerul clocotește la pervazul pupilelor
zgârie cu mâini de pumnal vederea
întunericul violet în ciocnire sfărâmă fereastra privirii
viscol ca într-un tablou de kallela
ninsorile mov îți reverberează pașii
zăpada de zmeură strecurată printre perdeaua genelor arde imaginea
iarnă nucleară
doar cioburi de vid mov orbitând
înlăuntrul firii mele |