Revelație

Am o vagă impresie că trăim într-o subtilă distopie,
deși mulți o pictează în roz cu admirabilă abnegație.
Asta-i echivalent cu o naivă soluție la ubicua neurastenie,
dar pesemne printr-o revelație, ei vor îmbrățișă cândva suferința cu grație,
căci aceasta e de fapt cea mai reală situație:
chiar pe cont propriu ai putea realiza ușor o demonstrație
cu vreo fotografie
la metrou ori tren într-o stație,
la spitalele de pediatrie și oncologie,
la cartierele în infinită penurie,
la oceanele de reziduu și mizerie,
la locuințele năpăstuite de dizenterie,
la drumul dintre baterie, abator și măcelărie,
la războaiele și genocidele din istorie,
iar enumerația poate continua până ar copleși o pustie,
și totuși viața îndură; rămâne o minunăție.
Dar oare omul cât va mai îndura propria bolnavă creație?