Nostalgie

Monocronia dezolantă a unei dimineți de iarnă ,
Îmbină agonia frunzelor molcome
Cu a scheletelor defuncte de care-atârnă
Asemenea unor palpabile fantome
Iar,în tempoul maratonului de nori fugari
O rețea de păsări suspendate-n vid,
Îşi țintesc privirea către indecența
Pomilor pustii şi solitari
Care-n desonanța lungimilor de undă
Instaurează dinastia stafiilor cu aspect morbid
Ce te-nspăimântă cu a lor privire rece şi profundă.