Suntem conservatori convinși

Ficatul e în același loc și totuși parcă nu mai vrea să detoxifice
Gândurile care alimentează reveria mă gândesc să îmi lipesc de creier
Un semn cu atenție zonă de mare intensitate electrică
Să știe lumea când mă atinge la nivel metafizic că urmează un amalgam
De unde emoționale gata să te trăsnească în moalele capului

Inima e la congelator în schimb încerc să o conserv pentru zilele acelea când
Soarele va fi automat și voi avea o telecomandă
De la care să schimb priveliștea
Nu mai e nevoie de oxigen suntem în lumea nouă lumea viitorului
Noi aici ne alimentăm cu minciunile pe care ni le repetăm înainte de prânz înainte de culcare și în fiecare dimineață
Toți își țin inimile in laboratoare închise ermetic la temperatura de 0,00001 grade fix nici prea mult
Nici prea puțin
Toți așteaptă era în care dragostea va fi ierarhizată și vom sta din nou la coadă la lapte
În ordine alfabetică