Cireșul

Primăvara sau Renașterea,
Când totul învie
Și zambilele sunt parfumate.
Când soarele luminează chipuri
Și păsările ciripesc.
Totul e verde crud și viu.
Și totuși...
Mă-ngrop.

Îmi îngrop sufletul
sub cireșul în care mă urcam
acum câțiva ani.
În memoria lumii pe care
o vedeam din vârful lui,
a soarelui blând pe fața mea
zgâriată de una dintre crengi
și a momentelor copilăriei.
Sub toate cireșele mâncate
Și fiecare sâmbure aruncat
în speranța plantării unui nou vis.
Mă-ngrop sub amintiri și
mirosul tartei de cireșe.

Și iau cu mine fiecare vis,
fiecare inimă frântă, fiecare cuvânt
zis. Iau cu mine zâmbete și lacrimi.
Mai ales lacrimi.
Să ud rădăcinile cireșului.
Iau cu mine iubiri moarte
și scrisori uitate și fiecare ,,Te iubesc!,,.
Iau poze color pentru zilele alb-negru
Și le las să mă poarte departe...

În urma mea nu rămâne nimic
în afară de oase, mușchi și
amintirea unui suflet tânăr.
Iar poate într-o zi,
în locul acesta, un alt cireș
va răsări.
Si voi renaște.