Cel mai secetos anotimp

în noaptea aia (la câteva sute de ani distanță)
             o mână de actori își spălau măștile în mare

noi mergeam în marketuri și cumpăram doar produsele la care aveam alergie
le așezam în frigider
le priveam până ne apucau foamea dimineața
au fost poate primele încercări de
                                  mitridatizare

interiorul nostru nu poate fi cu nimic substituit
când suntem foarte aproape unul de celălalt seamănă cu o cascadă înghețată
forma ei încetinită
îți permite să delimitezi începutul unei obsesii
orice determină plecarea și produce vină:

la 7 ani când tati s-a întors din Italia am mers împreună să luăm pâine a oprit
mașina a coborât geamul căci o femeie cunoscută îi făcuse semn iar apoi
doar întrebări urări de bine râsete false
ne-am continuat drumul și l-am întrebat de ce femeia aceea vorbește așa
mult greoi fără rost
ea nu știe că fiecare dintre noi are un număr limitat de cuvinte ar trebui să le alegem cu grijă
s-ar putea termina în mesajul greșit în icnetul greșit
                                  sau fără noi

         în noaptea aia (la câteva sute de ani distanță)
          o mână de actori își spălau măștile în mare

astăzi
fațada unui bloc incorporează un ecran înfățișând vizita la ecograf
palpările cu aparatul peste pielea unsă cu gel
în autobuz doi bețivi vorbesc despre incinerație
cu gluga trasă șoferul desface o jumătate de portocală
ca o flacără mică

și dacă fiecare ușă ar fi o flacără
aș trece prin
fără să aștept

neștiind nici măcar dacă de versuri e nevoie să înlături obstacolele din calea ta
                           
       asemenea măștilor spălate după un efort intens