toy story

pubertatea nu înseamnă maturizare
maturizare a fost prima dată când n-am mai avut o criză de nervi găsind haine lângă brad
boceam până scoteau de la spate webkinjii cu blana lor franjurată ochii mici & goi și mă simțeam din nou
în fine oricât de fericit poate fi un copil care își măsoară fericirea de la o jucărie la următoarea
primul crăciun când am alergat în cameră să probez bluze fără constrângeri externe că așa am vrut eu
mi-am îmbrăcat de fapt conștiința de sine.
e grozav ca ceea ce ți se întâmplă să devină amintire nu complex al inconștientului pe care o să te chinui să-l dezgropi 20 de ședințe de terapie când ieși pe salariu
emoții dincolo de mi-e foame/sete/etc. transcend s-a stricat jucăria ueueee
începi să înțelegi glume peste vârsta legală (iubitoare de adrenalină la 11 ani vedeam filme cu 12 în cerculeț) câteodata referințe culturale germinează o mândrie ciudată
te afli într-o customizare perpetuă a propriului personaj stil alt stil încă un stil it s nOt just a phAse mOm
șocul adevărat e când te bagă adulții în seamă un pic mai mult mai serios nu se strâmbă când scapi o înjurătură statutul suprem de aici totul poate s-o ia doar la vale
ai creat așteptări apare presiunea atât de mulți pascali ca să devii unul dintre ei
în momente ca astea aș vrea să iau poziția fetală să mă strâng ca un bakugan înapoi în copilărie