un caz pierdut în rochie și flori

//doar noi doi la o petrecere
învăluiți în libertate
și în haine scumpe//
se vede că nu ai dansat de mult
ți-au rămas urmele bocancilor
pe covorul
pufos din sufragerie
pereții au învățat să
respire la fel ca noi
dar suflul lor e prea puternic
încât am senzația
că o să te alunge din visurile mele
și nu o să mai am șansa
să îți fredonez goodnight moon
înainte de a părăsi ringul de dans

alergam în ritm spre locul în care ne-am văzut prima dată
pierde-mi, te rog, un surâs într-o clipă a trăirii
și mă vei regăsi pe un leagăn la malul mării
ascultând-ți șoaptele
învăluite în versuri
și îmbătrânim cu câțiva ani
atunci când ne simțim zâmbetul
vreau să-ți fur iar diminețile doar
ca să te privesc
să-ți număr visele așternute
de gene pe obraji
te iubesc, am recunoscut
Acum.