un,doi trei, la perete stai

un.
eu nu știam să arunc mingea la coș de pe dreapta cu doi pași, el făcea „cârligu”, cică îl învățase frate-su din șincai
    am jucat baschet atunci, îl blugii mei preferați, care aveau o gaură între craci //nimeni o vedea, doar d-aia îmi luasem un tricou de-al lui tata // îmi imaginam ce mult îl plăceam cu toate vertebrele lui strâmbe
doi.
cu mine se învârtea asfaltul când ne băteam în fața blocurilor ANl, toți huliganii cu zâmbete întinse pe fețele lor de acneicii //cu resturi de semințe între dinți//dulăii de la șantier tocmai împărțeau un bichon rătăcit sub cabina de la macara. niciun câine n-a murit mai repede și mai igenic.
trei.
nu e treaba mea de ce am început să merg pe bicicletă la cimitir, în spatele combinatului //l-a cunpărat mai alatăieri un arab//am intrat cu ea încrucea unui copil, avea șapte ani murise de cancer.
    am plâns, chiar am plâns, fiindcă era bicicleta unui vecin, un băiat cu pese4 și aifon //oricum mi-a dat-o mie când i-a luat taică-su motor// i-a fost nu-știu cum s-o arunce
la perete stai!
mami, copilul ăla își linge degetul l-a băgat în nas. nu te mai uita, mami, e bleah. mami, o femeie și-a scos copilul din burtă știi tu pe unde. nu-i adevărat, mami, așa ceva nu se poate. mami, unn nene și-a fumat aseară degetele de la o mână //rămăsese fără bani, pe stradă//
mami, am fost colegi în 5-8, atunci toată lumea îl iubea.
                                                   stop joc