ding dang oh

încă nu v-am văzut întorcându-vă pielea extremităților pe dos toți ne-am supt rănile la un moment dat e
rândul vostru deși păziți de borelioză respectul este un flambe pe care îl spargi precum un coș cu cap alb
cu furculița la pubertate o bășică transpirată pe care zboară pe toți
pereții confetti cărnoase pânzele de păianjeni din colțul camerei sunt de părere că
se află în euforia unui copil cu gura deschisă primind în cavitate primul izvor de fulgi de nea nu veți fi niciodată cu adevărat toporul
cu două tăișuri al existenței voastre absurde în care nu vă rămâne decât să vă prefaceți
membrele în limbi concentrați-vă saliva într-un krugerrand pe care să vi-l atârnați ca un gong legat de amigdale
în josul gâtului și ori de câte ori intră să audă tot cartierul tezaurizarea sinelui întârzie nesfârșit ipso facto
fereastra johari pare izbăvirea ori rock-ul psihedelic însă sunt unii dobitoci afară care ar da cu pietre s-o spargă s-o introducă prin ea să
urineze pe covorul cu ciucuri de acum nouăj` dă mii de ani v-a lovit afazia neuronală mă adresez
vouă libărcilor nerecunoscătoare aștept cu picioarele când veți alege a mângâia nu sfărâma
să lingeți bălos până la curajul de a
mă înghiți exact așa cum sunt căci
am un sentiment că nu mă voi schimba