Trenul pe șine

Doi băieți își strâng mâna pe o șină veche de tren
și așa începe povestea.
Doi băieți beți, purtând numele vieții și morții,
care înjurau pe veci numele întregului pământ,
prea beți ca să mai rostească vreun cuvânt,
vindeau suflete la preț de ace și flegme,
printre iubiri, morți, lire și ploi de gheață în mai.
Niciun plan, vinzi caserola ta de existență
și fugi, frate, la cine te primește!
Parfum dulce de ploaie pe trandafirii de dulceață,
lavandă greoaie pe marginea străzii,
bucură-te că le miroși, bucură-te de negură,
de întuneric și de gunoi. Când va trece
trenul celor doi băieți, nu doar că
totul se va termina, ci tot ce a fost bun în ei
le va fi oglindă. În sălbăticie sau într-o viață corectă,
copile, știi doar că băieții, viața, moartea, trenul
eram eu, tu și întreaga lume.