Cel mai crunt pe lumea asta
Este să nu săruți
Și să nu asculți când ea îți spune
Că pentru voi, orele nu mai curg,
Iar toate secundele stau în privirea ta,
Un Adam care navighează
Pe toate mările,
Dar se-ntoarce mereu la mal,
Un Adam căruia i-au plâns în suflet
O mie de Eve, la unison,
Care au sânge în nicotină
Însă una singură a simțit
Că i-ai tăiat aripile,
Deși nu știa să pășească
Pe pământ...
Prea multe lacrimi pâna la călcâi
Doar pentru un cer căprui,
Când lumina de la fereastra ta
E singura stea
De pe cerul ei îngust. |
|