M-am săturat de viața aceasta falsă
De oameni cu inimi de beton.
Și sentimente sugrumate,
ale unei societăți învățate.
M-am săturat să te aud cântând cu chitara pe coridoare.
Știind că mie îmi cântai serenade sub fereastra cu obloane.
Mi-e greu să mă imaginez singură,
când știu că tot timpul ai fost cu mine.
E greu să mă plimb prin parcuri,
când amintirile îmi năvălesc în minte și suflet,
că un șoim de foc cu ghearele pregătite pentru un deliciu plin de suferință.
Te văd în fiecare dimineață ,te salut ,dar nimica.
Aș vrea să te opresc să îți spun:
[Te iubesc că o nebună!
Aș vrea din nou să fim împreună!]
Adorm cu tine în gând,
și mă trezesc cu tine în minte.
N-ai vrea tu oare să fim din nou împreună, iubite? |
|