Pierdut în timp

De ani de zile tot ezit,
Să mai spun cam tot ce simt.
Mă iau fiori de mă cutremur,
Și mă pierd gândind la vremuri.

Trăiesc o lume paralelă,
Nu știu nimic din ce se întâmplă,
Mă simt îmbrăcat în zeghe,
Condamnat pe viață,stând de veghe.

Veghez luna, și văd în ea,
O lucire, ce mă ia,
Și mă duce-n culmi înalte,
Și mă ține de departe.

Visez trecut și viitor,
De copilărie, mi-e cel mai dor,
Prezentul nu mai e prezent,
E clipa ce se-neacă într-un moment.

Mă pierd pe foi când mă gândesc
Și negreșit,mă obosesc,
Să scriu un rând, poate chiar două
Când în mine,fulgeră și plouă...