Mi-am sculptat douăsprezece trunchiuri
La urlatul lunii;
Fiecare-n legea lui.
Oceane de cazane scurgând
Rugină printre copaci, cu ale lor frunze scuturând
Moartea miloagă de coadă.
Încrestată în ceafa fetei,
O rotativă tună și se-ncaieră
Cu redactorul-pictor al slovelor
Despre despărțirea cu smartphone-ul. |
|