SINGUR PE LUME

Îmi aruncau un os pe jos crezând că-s un câine de rând.
M-au îngropat de viu, am ieșit singur din mormânt.
Mi-au scos inima din piept, au pus-o pe masă,
Au zdrobit-o c-un ciocan, mi-au spus apoi „Îți trece, lasă!”

Mi-au otrăvit sufletul, mi-au pus cianură-n pocalul vieții,
Au turnat păcate-n mine, spunându-mi „n-o să regreți”.
Am refuzat orice antidot, nici iubirea n-a rezolvat
Cicatricile create de durere și păcat.

Am vărsat lacrimi un ocean, din care am luat un pahar,
Doi pumni de apă sfântă într-un plastic murdar,
Am ars o biblie, am băut cenușa, încercând să-mi curăț sufletul.
N-am reușit și de furie, am despărțit în două pământul,

Spiritul mi-e infinit, însă corpul mă limitează,
O constelație de ace pe pieptul meu gravează
Un simbol antic, ce se observă la EKG,
Pune-mi lacrima sub microscop să vezi al sufletului ADN.