matern

îmi pierd valoarea când merg prin vama veche
mi se face milă de tine pletosule
mama îmi spunea prima dată că iubitul
dirigintele
și răspuns obiectiv la problematica egalității
dintre femeie și bărbat
nu le alegi niciodată
avea ea o corectitudine
un spirit matern
o pată de vomă pe tricoul ei
care era a mea
fecioara maria era blufată în marmură
pe un cui ieftin uitat de la vreun sicriu
sau cel puțin așa i-a zis vânzătorul italian
era în stare să renunțe și la
cerceii ei mega gypsy
pentru mine
să termin școala
să termin liniștită
un zgârci de piele
o bătaie de drum
dintr-o înghițitură
fără să duc grija
altor zile
așadar

un piercing în sfârcul stâng
un lingou de aur în gura mea
poate ăla l-am furat de la pletos dar
m-aș mira de-ar fi fost
un om uriaș la mine pe limbă
era reflexul de vomă și
fluxul mării
era singurul lucru familial de sărbători
credința
trupul sfânt
pielea lui dumnezeu
icoanele

și cum altfel să
nu întorc capul la orfelinatul
de pe sânul acelei femei de pe plajă
bătută de soare
goală ea așa
se transforma
în crematoriu
1 mai
am privit
un giuvaier
muncit
în sân
fierul