jurnal de călătorie

nu mă uit la străinii pe lângă care trec
ce dacă am fost prietenă cu ei odată?
oricum nu mă mai cunosc
dar mă întorc pe furiș
când trotuarul e gol
sperând să văd o față cunoscută
în ochi nu doar în gând
nici nu mă asigur când traversez strada
știu că mai am trei ani
până am prezis că mă va lovi un taxi
mă sperie umbra unei frunze
plutind lin draga, cred că eu
am speriat-o pe ea
cum obișnuiesc să fac de altfel
cu toate plantele din jur

în scară nu mă mai aleargă frigul
dar epiderma își joacă rolul cu atâta seriozitate
că nici căldura nu trece de stratul ei protectiv

absorbiți de meci mă așteaptă ai mei acasă
până și ei au pe cineva
cu care să susțină echipa țării
le spun să nu se deranjeze
am de scris o poezie