mă aplec

alerg privindu-te cu coada ochiului
ești atât de frumos iubire
vorbești cântând cuvinte
iar în dimineața ce venea mă mângâiau razele pe iris
în timp ce te priveam
ah, ce moment frumos
simt pe spate o mână ce mă atinge
trezindu-mă din adormirea fantasticului
îmi vine greu a crede realitatea
cern pe foaie cuvinte pătate
cu gânduri firav de pătrunzătoare
cu o chemare a tristeții
grea fiindu-mi existența
mă aplec spre neființă
visând la ireal printre tonuri de păsări cântătoare
auzindu-le până și penele fluturânde...