E moarte, e foame, - i război...

E moarte, e foame, - i război între noi...
Lipsiți de rațiune, noi parcă
Dorim sa rămânem în noapte și goi,
Arzând, distrugând Mama Arcă.

Milioane de certuri, hule dracești,
De bombe, de-armate de tancuri,
Ce zguduie Sfinte Cruci strămoșești
Le-aprindeți, le puneți în flancuri...

Milioane de oameni, de suflete vii,
Le puneți voi, față în față,
Răcniți către,, tați" sa tragă în ,,fii"
Și-ucideți și trupuri, și viață...

Iertați-ne, voi, iubiților vii,
Ce-n Ceruri voi, astăzi, petreceți.
Iertare, Stăpâne, ce-n palme ne ții!
Iertați voi, ce-n moarte azi treceți!

Ne-atinge dorința, și vrem tot mai mult;
De patimi ni-i plină conștiința...
O lume prea bună, un neam prea incult...
Spre moarte ne trage ființa!

Întindem prea iute-al pieirii șuvoi
În lume:pe plante, pe ape.
Ucidem prieteni, luând pentru noi
Trofee și blănuri înalte.

Mi-e silă de mine! Mi-e silă de voi!
Dar încă mai e o sclipire...
Căci mâine răsare un Soare din nori.
Atunci vom scăpa, prin iubire!