gust de cafea

traversezi stația de tramvai,
9 demarează în stânga ta,
dar tu mergi calm.
e înnorat și frig;
ai avea alte așteptări de la o zi de primăvară.
îți comanzi o cafea,
însă cafeua se amestecă repede cu gânduri și angoasă
și nu-ți mai place.
ai vrea să o scuipi, dar nu-ți iese nimic pe gură.
începi să mergi, deși nu știi unde
te resemnezi, iar tot ce-ți rămâne de făcut este să privești asfaltul și petele colorate de benzină.
îți ridici capul și vezi cerul
te înfioară
o eternitate de nori și stele adormite
stau deasupra ta
cât pe ce
să cadă.
dar nu cad,
iar tu îți continui drumul.
ajungi la o pereche de ochi căprui și două buze uscate și pline.
le săruți.
cine e străinul din fața mea?
mă strigă pe nume, dar nu-mi cunosc numele.
îmi oglindesc chipul în universul tău, însă nu mă regăsesc.
sunt pierdută?
am alunecat din buzunar între stație și cafenea?
poate m-ai uitat în altă geantă
sau
m-ai amestecat cu lucrurile din camera ta
doar ți-a zis mama ta să faci curat...
acum unde sunt și ce să fac?
aud frânturi de ecouri,
dar se sparg în timp.
amintirile plutesc în jurul meu
încerc să mă agăț de ele
întind mâna,
dar sunt prea sus.
le-am pierdut.
acum rămân doar niște șoapte
ce mă gâdilă pe la urechi,
nu le înțeleg limba
așa că închid ochii
și mă las purtată de vânt.
gust din vid și renasc
poate așa voi da de mine.