exiști? făgăduiești că exiști?
închid ochii
hipnoză somnambulică
aud în depărtare
acorduri de chitară
o melodie demult uitată
printre stelele
dintr o suburbie obscură
de la periferia universului
simt miros de ploaie
de vară
care mă transpune undeva
în mijlocul
unei realități dezirabile
sau poate
a unei fantezii repugnante
deschid ochii
un stol de raze de lună
mi s-a agățat în păr
privesc în gol
mă străbat fiori de furtună
furtună de noiembrie
mintea mi-e rătăcită
undeva
între saturn și venus
gândurile
îmi sunt furate
de supernove
nu chiar atât de super
îmi lipsește ceva?
da
cunosc ce e acel ceva?
nu
îmi dedic existența acestei absențe?
poate
exist. făgăduiesc. |