deșertăciuni

miroase a suflete încinse pe pământ-
deșertăciuni

fluturii din capul meu
au învățat să zboare
m-au ridicat atât de mult
încât văd cum clădirile devin
pistruii de pe fața unui copil
cu un singur ochi mare
în care mă reflect

fluturii ăștia m-au îmbrăcat
în albastru să fiu (la) infinit 

băiatul nu a mai clipit de atunci,
azi se holbează în continuare
venele verzi din jurul irisului
explodează și inundă pământul-
verdele unește oamenii