caught on the crossfire of childhood

atunci când ochii se priponesc în lumina pâlpâitoare din baie
îmi imaginez cum bocancii tăi calcă apăsat, cu vârful spre exterior
trăiesc de 19 ani la 9,3 kilometri și niciodată pașii nu mi s-au îndreptat într-acolo
nu-mi rămâne decât să ghicesc o casă nevăruită
și mâinile tale deschizând o poartă care poate că scârțâie
dacă mă uit atent pot să văd culoarea cearșafului schimbat cu fidelitate de mâna unei femei de /doar/ două ori pe an

când adormi visele psihedelice cu degetele muncite și duioase ale mamei trasând 1984 de km printre vârfurile șuvițelor
îți umezesc fețele de pernă pe care nu le schimbi din simpla voluptate a așteptării

când am privit fix în întinderea aspră a vânătăilor pe pielea maternă
am înțeles că mâinile unei iubite nu vor înlocui niciodată mâinile unei mame
Și ce e cel mai straniu e că
mâinile bărbaților nu devin niciodată
ele doar sunt
(inexplicabil de mari și virile)