Primul trandafir

Pe la un colț de stradă, rezemat de bloc,
Rescriu acrostihul vieții necurmate.
Insuflu sentimentele pe loc,
Mă hrănesc cu scrieri metaforice deşarte.
Usuc cuvinte aromate ca un drog,
Lipesc timpul risipit de zilele ratate.

Trândav ca un trântor aflat în deziluzie
Rătăcesc regretând în această scornitură.
Adeveresc minciuni relatate în confuzie
Nefolositoare ca propria-mi antiliteratură.
Descopăr o prezbiacuzie,
Arătând controversat cea mai nouă vechitură.
Foşnesc frunze cu nervuri de melodie,
Intrând la fiecare-n cap câte-o țiuitură
Răscolită-n sunete de a mea psalmodie.