...ce pisici vrea și asta?

Dimineața: mă trezesc și tu nu ești lângă mine. Seara trecută ne-am spus (ne)oful printre pahare de vin.
Încerc să dau de tine, dar nu mai ești...e ca și cum nici măcar n-ai fi existat.
Poate că până la urmă decembrie nu a înțeles ce ți-ai dorit și structura imperfectă a fost pusă într-un sistem imaginar creat de mintea ta semi beată.
Pe fața mea palidă se prelinge o lacrimă și plămânii mei se umplu de fum de țigară...simt miros de hamei și-mi amintesc de tine-ntr-o zi de vară, copleșită de o adrenalină banală.
Dar nu mai ești...
Îți simt absența până-n măduva spinării
Oh, ce aș vrea să te dau uitării!

P.S: mi-ai luat una dintre cele nouă vieți și m-ai lăsat pradă disperării