B*U*C*H*E*T

///pentru a-mi păstra vigoarea
cobor cheiuri elvețiene
în timp ce degetele
se plimbă
pe lângă intestine,
le împletesc în codițe
și pun la final
o fundiță roșie:
un buchet de miasme umane
adus
unui mormânt
pe post de iertare târzie/
nimic nu doare până când nu e spus cu voce tare sau documentat/
/nu găsesc nicăieri
tăria necesară să retez camuflajul
să fac pistruii din mijlocul frunții
să nu mai pulseze la fiecare mișcare/
/mai toți medicii legiști
râd în barbă
când porționează fete nemăritate și bătrâni cărora le-au plesnit burțile de-atâta boală/
conținuturile
care încap într-un buchet
dau cu cremă
tăișurile palmelor
și crăpăturile dintre cartilaje///