întoarce capul

te ridici de lângă mine
la fel cum te ridici
de lângă un om al străzii
care se așează
lângă tine
în autobuzul cu care
ajungi acasă,
cu nările îngrămădite
de mirosul de alcool
&transpirație,
de la boschetarul ce își roade
covrigul de ieri.
Îmi privești expresia feței
cu coada ochiului,
cu același obicei de a clipi fugitiv,
să observi cine își lipește cotul
de carnea ta,
printre straturile textile.
Mă calci în fiecare dimineață
pe degetul mic, când încerci
să te încalți fără să te așezi
lângă mine, pe pantofar,
ieși înaintea mea
pe ușă, să dăm fiecare
de alte cruste din personalitățile noastre
schimbătoare
după temperamentele altora;
nici nu ne mai cunoaștem
când trecem
pe lângă stația în care
așteptăm să ajungă
fericirea.