Strămutător prin Existență,
Un călător lipsit de vlagă
Numește viața o-abstinență
De care praful să se-aleagă.
Și nu-i nimic ce să-și dorească
El, mai mult decât o moarte,
Ce nu-i capabil s-o primească,
Găsind un scop abject în toate.
Și își urăște cu dispreț
A vieții groaznică secundă;
El, bietul, doar un drumeț,
Așteapt-a vieții moarte scumpă. |
|