Impediment

m-a obosit atât de mult
negru;
vibrant, carbonizat,
parcă totul din miimi
de scântei
s-a prefăcut în cenușă;
în cărbune,
poate chiar în cel mai
vulnerabil,
în mangal.
un parfum de
pene arse,
îmi mișcă ochii dezorientați
și plouă.
îi închid, și iar e negru -
pânditor,
dezolant.
somnurile-mi neîmplinite
se resimt acum,
pleoapele-mi parcă urmărite
de o conștiință murdară,
ce se învinuiește;
îmi aparține...