premiul pentru cea mai naivă fată merge la

până să te cunosc râdeam la glumele unui băiat de formă,
căutam afecțiunea pe teren minat,
înfundam chiuveta din baie cu fire de păr și cu tot ce
am cerut prea devreme și am primit când era deja târziu.
(nu-mi zâmbeam niciodată în oglindă știind ca acel chip nu-mi aparține.)

încă mai fug de tine pe aleile Conacului.
tu iar ai întinerit iar ai terminat cu restanțele ți-ai lăsat barbă
mergeam pe trotuarele cele mai înguste lipiți unul de celălalt
te-am rugat să nu mă mai ții așa că ne vede lumea,
ai spus că pe noi nu ne vede nimeni
-așa a și fost.

vorbim despre The National la Summer Well,
despre cât durează în medie fericirea,
apoi familia ta despre care nu știam nimic și tot
îmi imaginam cum sunt aranjate bibelourile și pozele în vitrina
din sufrageria în care se uită toți în fiecare seară la seriale turcești.

în tren am ascultat doar Oblivions:
când am coborât am crezut că pot să nu mai simt frica,
dar m-am înșelat.

devin alice de la șase ani care
știe toate capitalele din Europa și
fuge de tot ce îi este frică
(de bormașini bărbați cu mustață
de mașina de gunoi care într-o bună zi
o va lua și pe ea de la poartă și o va duce departe.)

alice de la 6 ani încă nu s-a oprit din alergat nici acum.