o dată pe lună pe scenă. în loc de inimă un
ciocan mă învăți să înot trec
printre valuri contagioase mă rogi să nu fie un cântec deștept
la radio și
cauți în public vreo fâță vreun pește
cu stil cu fustă înflorată țintești priviri de peruzea
în săli înghesuite
o să mă uiți. mi-ai promis asta în
tăcerea din mai în spatele cortinei țigări stinse ca niște
șerpi retezați
aud/ sunete cad ca ploaia pe țiglă pielea ta e
mai aproape mai departe
mai rece mai caldă
văd/ ții nebuniile astea în palmă vii pe sus muști din ele
pe rând până intri în zile lungi de post
în care mi-e rușine
cu mine
suntem singuri
ca heath ledger |