mergem dincolo de asfințit dar e dimineață

număr pașii te țin de mână ca pe
o doică
și cobori pe gheorghe doja/ crește
în vopseaua blocului seva remușcării din pământ crește
un cer surd

printre dinți se strecoară ecoul
inimii. și mă trăgea și mă trăgea spre tine
te uiți fix
ai vrea să iei o foarfecă
să croiești trup de lotus după bunul tău plac
și după cum cade fusta mea creață

mă accepți zici că sunt degețica
de sticlă
mă regăsești mereu în fundul borcanului
degete de cenușă niște cenușă și
pe iarna asta interminabilă

e frig
cu foarfeca tai părul meu iluzoriu
te învelești cu el până la genunchi
îl aranjezi în multe rânduri îl ții strâns
ca pe plapumă și

dimineața trece și e asfințit