perța 2016: parcă nu e pielea mea cea care mă cuprinde
oasele ca niște copaci prăbușiți nu țin carnea
câmpul magnetic din jur atrage animale flămânde
în mine sunt doi oameni captivi care se zbat
diametral opuși doi dihori care-mi presează mâinile
care-mi iau plămânii în lăbuțele lor mici

calea ferată crestează coloana vertebrală
& indivizi triști care trăiesc în căpșor
fac chat împart meme expirate
răspunsuri mecanice la fiecare bătaie în masă
când stau pe o parte cu pisica la picioare
un sân strivindu-l pe celălalt & regretul

spune-i mamei să rămână
să-mi strângă umărul ca atunci
când eram copil & călcam gresia udă
o palmă după ceafă nesiguranța unor degete tremurânde
tvul blocat pe animal planet unde
un urs grizzly își mănâncă puii


Premiul I la LicArt Poezie, ediţia 2017