copou post-punk
copou
zona industrială a intelectualilor
unde fantoma lui janice joplin
şi-ar dori să-şi recânte suferinţa
respir copou
inspir copou
citesc geo bogza-n copou
aici am avut parte de prima îmbrătişare necondiţionată
şi tot aici am plâns în imediata irealitate a capului meu
copou sunt canalele îmbâcsite unde poeţii
citesc regulat şobolanilor
copou sunt toate urletele mele
de când mi se făcea lobotomie
toate tramvaiele fac rondul în copou
mai puţin şinele
(care aşteaptă schizofrenic ca cineva să zacă-ntre ele)

tata-mi spunea când eram mic
să nu mă duc prea des la bungaloul din copou
ca să rezist tentaţiei de a bea în zi de post
pe-atunci credeam că postul chiar există
şi flashbackurile cu salvările care trec pe roşu
ca să ajungă la înmormântare, sunt copou
copou e koreanul ăla care m-a abordat când
mă plimbam cu bicicleta
tentativele eşuate de suicid
şi bileţelul ăla despre neputiinţă aruncat la coşul de
gunoi
sunt copou

să nu pronunţi în viaţa ta pe litere C O P O U


Premiul III la LicArt Poezie, ediţia 2018