Nefericiți noi, oamenii ăștia
Pentru ceea ce avem.
Noi, tinerii...
Fulguim prin școli
Și dintr-odată, ne transformăm în așa-zișii adulti, când
Trebuie să cerem o sticlă de alcool,
Sau un pachet de țigări,
Sau să intrăm în iad.
Totuși, când se termină noaptea
Suntem iarăși tineri,
Nu mai suntem bătrâni.
Inventăm fenomene ale naturii
Și ne distrugem cu ajutorul lor
Pentru ceva inexistent.
Vindem anii pe droguri,
Ca să putem simți ceva.
Este singurul mod în viața cotidiană
Să simți ceva, în rândul nostru:
Nu te droghezi cu fericire, nu știi ce-i viața,
Nu simți, ai o viață frumoasă!
Ce greșeli de amator...
Cei deștepți ar râde de noi.
Dar mai trist e că nu glumim,
Ci suntem serioși.
În fața tinereții
Vrem fericire,
Dar cerșim tristețe. |
|