năpasta o purtăm în noi

/se crapă cerurile şi vin spiritele/
mă avertizează bătrânica de peste drum&
strâmbă din nasul său precum un bulb de lalea
când aude câte trebuia să fac și n-am făcut
de la ea aflu cât usturoi să tai& unde să-l pun
a rostit totul atât de curgător
ca și cum n-aș fi singura copilă fragedă
cu sângele încă dulce
cu care s-a întâlnit astăzi
/nu, asta nu va fi ca orice seară de noiembrie/
nu știu cât adevăr poartă spusele sale însă
am auzit că răul la rău trage
eu aștept spiritele cu sufletul deschis
însă ele pleacă