Liniște de vioară!
Printre mișcări circulare,
falangele tale-mi sapă-n
stern.
Orbitele-astea reci
m-apasă pe torace
în aerul medieval.
Și totuși,
câtă sodă caustică
poate ascunde-un maxilar..!
Nu-mi încleșta genele.
Nu-ți lăsa amprenta purpurie
sub ochii mei.
Nu-mi topi coastele cu lumânarea
și nu-mi mânca mierea din plămân.
Măduva ta-i adormire ușoară.
În loc de stup
cu gratii cerate...
m-ai lăsat vertebră! |
|